„Nu există nimic mai dumnezeiesc în om, decât a face fapte bune”, spunea Sfântul Grigorie Nazianz. M-am întâlnit cu Mihai Balaban la cafeneaua Unimat, după care am urcat alături de el și de Andra Tâmbu într-un birou de la etaj, pentru a înțelege ce a însemnat pentru CEO-ul unei companii dezvoltate implicarea într-un proiect care aparține comunității. Vorbesc aici despre marele aport pe care Unimat l-a avut în renovarea și redeschiderea Palatului Copiilor din Sibiu. Mai bine de un an de implicare voluntară a unor oameni care au reușit să demonstreze cât de importante sunt faptele și nu vorbele. Fiecare persoană, ONG și companie implicată în acest proiect merită toată aprecierea noastră, a tuturor, și pot fi oricând un exemplu care atestă puterea comunității atunci când se găsește un scop care să merite.
Fascinantă la Mihai este bucuria și satisfacția de pe chipul său când povestește despre ce a reușit să facă alături de colegii și partenerii lui din Palatul Copiilor. Unimat se implică de mult timp în viața comunității, și nu doar prin donarea celor 20% din impozitul pe profit unei cauze alese cu grijă. Domeniile în care s-au implicat au fost considerate importante pentru societate. S-au implicat în cultură, sport și educație.
„În cultură i-am ajutat foarte mult pe cei de la Asociația Bis, cu 25 de ore de teatru. Am avut o perioadă în care eliberam una din halele noastre, montam tribune și se țineau spectacole de noapte. Am observat că administrația locală investește mult în zona de cultură și atunci noi ne-am decis să sprijinim educația și sportul. În sport suntem de mult timp prezenți. Am susținut baschetul și ne-am implicat în tot felul de evenimente sportive, cum a fost Sibiu Sands, o competiție de volei pe nisip. Partea de educație o sprijinim în continuare. Și acum suntem în discuții cu echipa olimpică de 3×3. Fetele vor merge la Tokyo și o să încercăm să le fim alături”, spune Mihai.
Adevărata situație a Palatului a aflat-o pe parcurs
De problemele Palatului a aflat anul trecut, când a văzut că există o Asociație, Pro Palatul Copiilor. CEO Mihai Balaban aleargă la evenimentele organizate de Fundația Comunitară.
„Anul trecut au alergat mai puțini de la UNIMAT și fiecare și-a ales o cauză pentru care a alergat. Așa am văzut asociația asta și am fost foarte încântat. Mă gândeam că e bine că s-au organizat și așa își pot rezolva problemele. Sincer să fiu, am aflat de problemele cu sediul abia în decembrie, că ei de fapt, din 2011 au rămas fără spațiu, clădirea în care funcționau fiind retrocedată”.
Omul de afaceri a fost cu adevărat surprins de faptul că în mai bine de opt ani de zile, autoritățile atât locale, cât și cele de la nivel național nu au fost capabile să rezolve această situație.
În cele din urmă, instituția a primit un sediu de la Primărie, cei drept, într-o zonă industrială și nu prea sigură pentru copii, dar tot mai bine decât deloc.
„Nu este o zonă prea sigură. Nici n-am terminat bine de renovat, că biroul directorului a fost spart, s-au furat două laptopuri, i s-au furat actele. De asemenea, magazinul din față a fost spart, dar trecem peste astea. Eu eram bucuros că au o asociație. Am alergat pentru ei, fără să le cunosc cu adevărat problemele. Nici nu știam că au o clădire nouă”, spune Mihai Balaban.
La finalul anului, însă, cei de la Unimat au primit o adresă de la reprezentanții palatului cu foarte multe materiale. Cineva le-a făcut un deviz pentru renovarea clădirii. Având experiența proiectelor pentru comunitate în spate, Mihai Balaban a acceptat întâlnirea cu directorul Palatului Copiilor, Daniel Vecsei și cu directorul Pro Palatul Copiilor, Liviu Rotaru și, mai mult, a acceptat provocarea de a renova clădirea.
Palatul Copiilor, un vis și o provocare
Totul a început cu un entuziasm debordant. Mihai credea cu sinceritate că nu va fi foarte greu să adune oameni și să renoveze clădirea.
„Sincer, în visele mele credeam că se vor întâmpla lucrurile mult mai repede. Doar că suntem într-o zonă mai conservatoare. Oamenii au primit bine proiectul, s-a scris mult în presă pe tema aceasta, am avut mulți voluntari în perioada de curățenie și a fost foarte mare nevoie de ei. Cred că am dus de acolo vreo nouă containere de 18 metri cubi fiecare de gunoaie” , spune Balaban.
La un moment dat, însă, s-a dat piept în piept cu realitatea. Din clădirea respectivă, doar structura mai era, în rest totul trebuia renovat.
Aici, însă, s-a văzut cu adevărat cât de gros și lung poate fi un lanț de fapte bune. Toți furnizorii și partenerii Unimat s-au unit pentru o cauză nobilă. Renovarea Palatului Copiilor, o instituție creată pentru a ajuta copiii să-și descopere drumul în viață, să-și cultive gratis pasiunile, și aproape lăsată fără sediu de autorități și oameni nepăsători. Cei de la Bramac, cei de la Isomat București, de la firma Geberit, Marius Mărgineanu cu firma Service Conf, Maistru Andreas Kacso, cei de la firma Isopor Cluj, firma Hirsch Porozell tot din Cluj, de la Firma Firos prin directorul general Daniel Pop, voluntara Flavia, una dintre cele mai harnice voluntare, Ciprian Cîndea, voluntarii de la Crucea Roșie, regretatul Marius Ciubag toți acești oameni au acceptat să se alăture proiectului fie gratuit, fie cu sume simbolice pentru a se renova tot. De la tavan, termoizolare, colectarea apei pluviale, canalizări, aducțiuni de apă etc. Schela care a ajutat la renovare a fost adusă de firma Stabil, prin Liviu Dragoman, român stabilit în Viena.
„La partea de termoizolare mă temeam de faptul că acea clădire arăta foarte, foarte rău. Zeci de ani a fost lăsată în paragină și probabil la momentul când încă mai funcționa instalația de apă și canalizare, iarna probabil au înghețat toate acestea și a curs pe pereți. Existau părți de tencuială desprinse care arătau foarte urât. Ne-am dorit foarte mult să izolăm și să facem să arate bine și pe dinafară pentru că, dacă nu am fi reușit lucrul acesta, oamenii ar fi avut o reținere în a-și aduce copiii în spațiul acesta”, spune Mihai Balaban.
Bani s-au strâns pe toată perioada renovării prin ateliere și târguri la care au participat inimoşii profesori ai Palatului Copiilor.
Cel mai vocal dintre ONG-uri, Crucea Roşie Sibiu, fără de care acest proiect nu s-ar fi putut realiza.
În ceea ce-i privește pe constructori, nu au putut fi găsiți în Sibiu. Cei care au fost contactați au refuzat categoric, dar, prin Dragoș Posa, a fost găsită o echipă de maiştrii maramureșeni care au venit și au făcut toate lucrările de termoizolare și finisare. Ei vor veni și în ianuarie 2020, pentru a termina și etajul al treilea.
„Noi suntem media oamenilor din jurul nostru. Mă bucur că lângă noi avem oameni competenți, serioși și oameni care au fost sensibili la rugămințile noastre. Din proiectul acesta eu am făcut, nu știu, o provocare. A fost pentru mine ceva vital. Îmi doream foarte mult să-l văd funcțional și mi-am dorit să arăt că societatea civilă poate să facă ceea ce nu pot face incompetenții care ne conduc. Mai mult decât atât, ei sunt cei care ne-au creat problemele respective. În loc să rezolve probleme, au creat probleme. Asta cred că a fost o motivație și mai puternică”, mai spune Mihai Balaban.
„Palatul Copiilor este pentru noi un proiect de care suntem tare mândri”
Mihai Balaban s-a născut într-un sat din jurul Sibiului. În clasa a șasea a venit la oraș pentru a învăța aici, dar a locuit singur. Mama lui venea de două ori pe săptămână să-i spele rufele și să-i facă de mâncare. Pe lângă apartamentul său, mai avea două locuri în Sibiu, în care se simțea ca acasă. Acestea erau Palatul Copiilor și Biblioteca Astra.
„La Palatul Copiilor am fost înscris la cercul de construcții radio tv și m-am simțit foarte bine acolo. Căldura profesorilor m-a marcat pozitiv și cred că a fost prima mea școală tehnică. Mama mea încă mai păstrează o sirenă pe care am făcut-o la cerc, un circuit electronic care funcționează și astăzi. A fost o perioadă în care am mers și la baschet. Toate acestea m-au ținut pe o linie bună, corectă, nu m-au făcut să cad în zone mai întunecate, pentru că eu nu eram cu părinții zi de zi. Mă bucur enorm că am avut ocazia să mă implic în reabilitarea acestei instituții”, mai spune Mihai.
Palatul Copiilor este bine acum. 80% din clădire este renovată, mai sunt doar câteva spații la etajul trei, ce vor fi finalizate la începutul anului următor. Copiii se bucură de noile spații, iar o parte dintre cercuri au fost luate sub tutelă de câteva companii din Sibiu, pe sistemul german. Mai sunt multe de făcut, însă nevoile lor sunt mult mai mici.
„Palatul Copiilor este pentru noi un proiect de care suntem tare mândri. Începutul a fost foarte, foarte emoționant. Noi, Unimat, pornim un proiect dacă consiliul nostru de management îl aprobă. Am fost foarte bucuros când, colegii mei au spus da, ne implicăm în proiect și credem că este un proiect foarte bun pentru comunitate. M-am simțit foarte bine atunci și tot bucurie am simțit la finalul fiecărei etape.”
Datorită atitudinii lui Mihai Balaban și a bucuriei cu care s-a implicat în proiectul Palaltul Copiilor, acest material nu este unul publicitar, chiar dacă apar o mulțime de nume de firme, pentru că niciuna dintre firmele menționate mai sus nu a avut nimic de câștigat, însă, copiii Sibiului au acum un loc frumos, gratuit, cu oameni dedicați și buni pedagogi, iubitori de copii, gata să-i îndrume spre cele mai frumoase drumuri.
Palatul Copiilor, între vis și provocare
Articol preluat Sibiu100%
„Nu există nimic mai dumnezeiesc în om, decât a face fapte bune”, spunea Sfântul Grigorie Nazianz. M-am întâlnit cu Mihai Balaban la cafeneaua Unimat, după care am urcat alături de el și de Andra Tâmbu într-un birou de la etaj, pentru a înțelege ce a însemnat pentru CEO-ul unei companii dezvoltate implicarea într-un proiect care aparține comunității. Vorbesc aici despre marele aport pe care Unimat l-a avut în renovarea și redeschiderea Palatului Copiilor din Sibiu. Mai bine de un an de implicare voluntară a unor oameni care au reușit să demonstreze cât de importante sunt faptele și nu vorbele. Fiecare persoană, ONG și companie implicată în acest proiect merită toată aprecierea noastră, a tuturor, și pot fi oricând un exemplu care atestă puterea comunității atunci când se găsește un scop care să merite.
Fascinantă la Mihai este bucuria și satisfacția de pe chipul său când povestește despre ce a reușit să facă alături de colegii și partenerii lui din Palatul Copiilor. Unimat se implică de mult timp în viața comunității, și nu doar prin donarea celor 20% din impozitul pe profit unei cauze alese cu grijă. Domeniile în care s-au implicat au fost considerate importante pentru societate. S-au implicat în cultură, sport și educație.
„În cultură i-am ajutat foarte mult pe cei de la Asociația Bis, cu 25 de ore de teatru. Am avut o perioadă în care eliberam una din halele noastre, montam tribune și se țineau spectacole de noapte. Am observat că administrația locală investește mult în zona de cultură și atunci noi ne-am decis să sprijinim educația și sportul. În sport suntem de mult timp prezenți. Am susținut baschetul și ne-am implicat în tot felul de evenimente sportive, cum a fost Sibiu Sands, o competiție de volei pe nisip. Partea de educație o sprijinim în continuare. Și acum suntem în discuții cu echipa olimpică de 3×3. Fetele vor merge la Tokyo și o să încercăm să le fim alături”, spune Mihai.
Adevărata situație a Palatului a aflat-o pe parcurs
„Anul trecut au alergat mai puțini de la UNIMAT și fiecare și-a ales o cauză pentru care a alergat. Așa am văzut asociația asta și am fost foarte încântat. Mă gândeam că e bine că s-au organizat și așa își pot rezolva problemele. Sincer să fiu, am aflat de problemele cu sediul abia în decembrie, că ei de fapt, din 2011 au rămas fără spațiu, clădirea în care funcționau fiind retrocedată”.
Omul de afaceri a fost cu adevărat surprins de faptul că în mai bine de opt ani de zile, autoritățile atât locale, cât și cele de la nivel național nu au fost capabile să rezolve această situație.
În cele din urmă, instituția a primit un sediu de la Primărie, cei drept, într-o zonă industrială și nu prea sigură pentru copii, dar tot mai bine decât deloc.
„Nu este o zonă prea sigură. Nici n-am terminat bine de renovat, că biroul directorului a fost spart, s-au furat două laptopuri, i s-au furat actele. De asemenea, magazinul din față a fost spart, dar trecem peste astea. Eu eram bucuros că au o asociație. Am alergat pentru ei, fără să le cunosc cu adevărat problemele. Nici nu știam că au o clădire nouă”, spune Mihai Balaban.
La finalul anului, însă, cei de la Unimat au primit o adresă de la reprezentanții palatului cu foarte multe materiale. Cineva le-a făcut un deviz pentru renovarea clădirii. Având experiența proiectelor pentru comunitate în spate, Mihai Balaban a acceptat întâlnirea cu directorul Palatului Copiilor, Daniel Vecsei și cu directorul Pro Palatul Copiilor, Liviu Rotaru și, mai mult, a acceptat provocarea de a renova clădirea.
Palatul Copiilor, un vis și o provocare
„Sincer, în visele mele credeam că se vor întâmpla lucrurile mult mai repede. Doar că suntem într-o zonă mai conservatoare. Oamenii au primit bine proiectul, s-a scris mult în presă pe tema aceasta, am avut mulți voluntari în perioada de curățenie și a fost foarte mare nevoie de ei. Cred că am dus de acolo vreo nouă containere de 18 metri cubi fiecare de gunoaie” , spune Balaban.
La un moment dat, însă, s-a dat piept în piept cu realitatea. Din clădirea respectivă, doar structura mai era, în rest totul trebuia renovat.
Aici, însă, s-a văzut cu adevărat cât de gros și lung poate fi un lanț de fapte bune. Toți furnizorii și partenerii Unimat s-au unit pentru o cauză nobilă. Renovarea Palatului Copiilor, o instituție creată pentru a ajuta copiii să-și descopere drumul în viață, să-și cultive gratis pasiunile, și aproape lăsată fără sediu de autorități și oameni nepăsători. Cei de la Bramac, cei de la Isomat București, de la firma Geberit, Marius Mărgineanu cu firma Service Conf, Maistru Andreas Kacso, cei de la firma Isopor Cluj, firma Hirsch Porozell tot din Cluj, de la Firma Firos prin directorul general Daniel Pop, voluntara Flavia, una dintre cele mai harnice voluntare, Ciprian Cîndea, voluntarii de la Crucea Roșie, regretatul Marius Ciubag toți acești oameni au acceptat să se alăture proiectului fie gratuit, fie cu sume simbolice pentru a se renova tot. De la tavan, termoizolare, colectarea apei pluviale, canalizări, aducțiuni de apă etc. Schela care a ajutat la renovare a fost adusă de firma Stabil, prin Liviu Dragoman, român stabilit în Viena.
„La partea de termoizolare mă temeam de faptul că acea clădire arăta foarte, foarte rău. Zeci de ani a fost lăsată în paragină și probabil la momentul când încă mai funcționa instalația de apă și canalizare, iarna probabil au înghețat toate acestea și a curs pe pereți. Existau părți de tencuială desprinse care arătau foarte urât. Ne-am dorit foarte mult să izolăm și să facem să arate bine și pe dinafară pentru că, dacă nu am fi reușit lucrul acesta, oamenii ar fi avut o reținere în a-și aduce copiii în spațiul acesta”, spune Mihai Balaban.
Cel mai vocal dintre ONG-uri, Crucea Roşie Sibiu, fără de care acest proiect nu s-ar fi putut realiza.
În ceea ce-i privește pe constructori, nu au putut fi găsiți în Sibiu. Cei care au fost contactați au refuzat categoric, dar, prin Dragoș Posa, a fost găsită o echipă de maiştrii maramureșeni care au venit și au făcut toate lucrările de termoizolare și finisare. Ei vor veni și în ianuarie 2020, pentru a termina și etajul al treilea.
„Noi suntem media oamenilor din jurul nostru. Mă bucur că lângă noi avem oameni competenți, serioși și oameni care au fost sensibili la rugămințile noastre. Din proiectul acesta eu am făcut, nu știu, o provocare. A fost pentru mine ceva vital. Îmi doream foarte mult să-l văd funcțional și mi-am dorit să arăt că societatea civilă poate să facă ceea ce nu pot face incompetenții care ne conduc. Mai mult decât atât, ei sunt cei care ne-au creat problemele respective. În loc să rezolve probleme, au creat probleme. Asta cred că a fost o motivație și mai puternică”, mai spune Mihai Balaban.
Mihai Balaban s-a născut într-un sat din jurul Sibiului. În clasa a șasea a venit la oraș pentru a învăța aici, dar a locuit singur. Mama lui venea de două ori pe săptămână să-i spele rufele și să-i facă de mâncare. Pe lângă apartamentul său, mai avea două locuri în Sibiu, în care se simțea ca acasă. Acestea erau Palatul Copiilor și Biblioteca Astra.
„La Palatul Copiilor am fost înscris la cercul de construcții radio tv și m-am simțit foarte bine acolo. Căldura profesorilor m-a marcat pozitiv și cred că a fost prima mea școală tehnică. Mama mea încă mai păstrează o sirenă pe care am făcut-o la cerc, un circuit electronic care funcționează și astăzi. A fost o perioadă în care am mers și la baschet. Toate acestea m-au ținut pe o linie bună, corectă, nu m-au făcut să cad în zone mai întunecate, pentru că eu nu eram cu părinții zi de zi. Mă bucur enorm că am avut ocazia să mă implic în reabilitarea acestei instituții”, mai spune Mihai.
„Palatul Copiilor este pentru noi un proiect de care suntem tare mândri. Începutul a fost foarte, foarte emoționant. Noi, Unimat, pornim un proiect dacă consiliul nostru de management îl aprobă. Am fost foarte bucuros când, colegii mei au spus da, ne implicăm în proiect și credem că este un proiect foarte bun pentru comunitate. M-am simțit foarte bine atunci și tot bucurie am simțit la finalul fiecărei etape.”
Datorită atitudinii lui Mihai Balaban și a bucuriei cu care s-a implicat în proiectul Palaltul Copiilor, acest material nu este unul publicitar, chiar dacă apar o mulțime de nume de firme, pentru că niciuna dintre firmele menționate mai sus nu a avut nimic de câștigat, însă, copiii Sibiului au acum un loc frumos, gratuit, cu oameni dedicați și buni pedagogi, iubitori de copii, gata să-i îndrume spre cele mai frumoase drumuri.